Mi se intampla des sa ma gandesc mai mult la cei din jurul meu decat sa ma gandesc la mine (nu ca as fi vreun altruist). Mi se intampla la fel de des sa mi se demonstreze ca nu ar trebui sa pun pe nimeni inaintea propriei persoane, deoarece nu poti avea incredere in nimeni, mai ales in cei care iti sunt aproape.
Sa nu ne abatem totusi de la subiect… de cate ori nu vi s`a intamplat sa renuntati la un capriciu, sau poate chiar o necesitate in favoarea celor din jur? ATENTIE! nu spun ca e gresit sa facem asta… pana la urma relatiile cu cei din jur se bazeaza pe compromis… nu??! si totusi… de ce nu ar renunta el/ea in favoarea ta? E complicat…. e probabil un subiect mult prea greu de dezbatut, analizat dar mai ales de concluzionat.
Ceea ce am observat este ca in general nu exista un echilibru, cel care a “lasat de la el” odata, lasa si a doua oara si a treia si a patra, pana cand devine obisnuinta. Inevitabil insa la un moment dat cel care tot lasa vrea ceva in schimb (normal nu?!), dar nu de multe ori primeste pentru ca celalalt (cel care a tot primit) este obisnuit sa nu lase nimic de la el…. Abia acum intervine intriga intre “cel care lasa” si “cel care primeste”. De aici insa situatia variaza de la om la om: fie cedeaza cel care a facut`o pana acum (oricum e obisnuit cu postura), fie “cel care a tot primit” constientizeaza ca situatia nu este echilibrata si face un pic schimb de roluri. Repet UN PIC, pentru ca obisnuinta dupa cum stim este o a doua natura si sincer nu prea cred in schimbarile radicale.
Concluzia… (vai ce urasc partea asta) este ca orice relatie ar trebui construita pe ECHILIBRU, ambii sa cedeze dar sa si primeasca la randul lor.
Pana data viitoare,
Bloggereala placuta!
zahdiva1 Said:
on februarie 23, 2009 at 6:48 pm
Ai zis bine, “orice relatie AR TREBUI construita pe ECHILIBRU”, dar se pare ca in toata lumea asta exista un echilibru, mai putin in relatiile interumane.
p.s. incearca sa te uiti la commenturi pentru adresa de mail, respectiv idul de messenger
zahdiva1 Said:
on februarie 23, 2009 at 6:49 pm
aaa… si.. merci pentru blogroll :*:*:*
Dreamgirl23 Said:
on martie 18, 2009 at 12:42 am
E mult mai simplu de atat……..e vorba de compatibilitate! Pt ca o relatie sa mearga intre 2 oameni nu trebuie decat ca ei sa fie compatibili…..singura persoana care te va face fericit/a este aceea care nu ti va cere sa te schimbi, iar tu la randul tau ar trebui sa ai aceleasi obligatii! Cred ca solutia ar fi aceea de a nu pretinde nimic din ce tu nu poti oferi….atunci echilibrul vine de la sine!
Dreamgirl23 Said:
on martie 18, 2009 at 12:50 am
E mult mai simplu de atat……..e vorba de compatibilitate! Pt ca o relatie sa mearga intre 2 oameni nu trebuie decat ca ei sa fie compatibili…..singura persoana care te va face fericit/a este aceea care nu ti va cere sa te schimbi, iar tu la randul tau ar trebui sa ai aceleasi obligatii! Cred ca solutia ar fi aceea de a nu pretinde nimic din ce tu nu poti oferi….atunci echilibrul vine de la sine! E un fel de “50-50″ daca vrei. Si inca ceva….ce rost are sa nu uiti de tine……cand toti ceilalti au facut o deja tocmai pt ca nu esti dispus sa lasi de la tine….si deci devii o cauza pierduta….o batalie in care nu va intra nimeni pt ca nu au nici cea mai mica sansa de castig!
Dreamgirl23 Said:
on martie 18, 2009 at 12:52 am
Sorry pt “semi-dublul” post…probleme cu pc-ul:(
Polly. Said:
on mai 17, 2010 at 8:07 pm
o relatie, fie ea de prietenie, sexuala, profesionala etc etc, trebuie construita intr-un mod echilibrat, insa lucrurile astea mi se par putin idealiste.
“Mi se intampla la fel de des sa mi se demonstreze ca nu ar trebui sa pun pe nimeni inaintea propriei persoane, deoarece nu poti avea incredere in nimeni, mai ales in cei care iti sunt aproape.” – increderea unui om se castiga greu, si se pierde usor. eu consider ca pentru a-ti da seama in cine poti avea incredere, trebuie in primul rand sa-ti dai seama cine are incredere in tine.
P.S.: imi cer scuze ca am comentat cu japca pe aici, mi s-au parut interesante chestiile punctate mai sus.
unbloginplus Said:
on iunie 30, 2010 at 6:55 pm
Imi cer scuze ca am raspuns abia acum, dar din pacate nu mi-am mai rezervat timp pentru blog de acum ceva vreme! Sincer sunt placut surprins ca inca a mai fost citit, dar mai ales ca inca mai sunt oameni care apreciaza ceea ce scriam acum ceva timp! Ma gandesc din ce in ce mai serios sa reiau activitatea in acest coltisor dedicat mie!