De multe ori ne intrebam daca suntem indeajuns de buni pentru a obtine un lucru, un beneficiu, un favor, sau chiar o persoana. Cel mai frustrant insa este atunci cand avem deja ceea ce ne dorim si ne intrebam daca meritam sau nu.
Nu stiu daca vi s`a intamplat sa fiti constienti ca nu meritati ceea ce aveti. E groaznic! sa stii ca cel de langa tine merita mai mult si totusi sa se multumeasca cu tine, sau sa stii ca pentru ceea ce tu detii cu multa usurinta un altul lupta din rasputeri si poate chiar il merita mai mult, dar nu reuseste din terte cauze.
Nu stiu cati dintre noi “nemerituosii”, au curajul de a recunoaste asta in fata altor persoane. Probabil ca si daca am face`o ni s`ar reprosa ca nu avem incredere in noi sau ca ne subestimam… si poate intr`o oarecare masura aceste reprosuri ar fi indreptatite, sau poate persoana de langa tine, pe care esti constient ca nu o meriti, ti`ar spune ca tu o faci fericita, ca defapt ea nu te merita…. si uite asa ajugi sa “cersesti” complimentele celor din jur.
DA! Din cand in cand ai nevoie ca cei de langa tine sa iti spuna cat esti de bun, de ce te iubesc, de ce au nevoie de tine, cat de mult te apreciaza si mai ales…. de ce meriti tot ceea ce ai.
Revenind totusi la intrebarea din titlu… raspunsul meu e simplu:
MERIT! PENTRU CA AM!
Ce imi da dreptul sa am?! NIMIC! dar am dreptul sa pastrez ceea ce am.
Si asa am ajuns iar la partea grea a post`ului… concluzia…
Concluzia mea din ceea ce mi`au debitat neuronii incinsi si intinsi la maxim, este ca merit ceea ce am pentru ca stiu sa pastrez, reciproca fiind perfect valabila, ceea ce nu merit nu reusesc sa pastrez…
