In primul rand salutari, ma numesc Schmidt (ce aiurea suna, parca as fi la Alcoolici Anonimi), iar de astazi voi umple cu ganduri, sentimente si trairi aceasta pagina. Momentan nu ma simt extrem de confortabil cu prezentarea asta asa ca o sa o lasam pe alta data….
Titlul asta suna al dracu de ciudat… dar, totodata al dracu de adevarat.
Astazi m`am hotarat sa`mi pun ordine in viata… in ganduri… in camera, in general cuvantul “ordine” primeaza.
In primul rand m`am hotarat sa`mi pun ordine in prioritati. Am o viata care trebuie traita fara a neglija niciunul din aspecte.
Schematic ar arata ceva de genul asta:
- plan sentimental
- plan profesional
- plan material.
Schema e mult mai simpla insa decat realitatea pentru ca de multe ori planurile astea se suprapun si nu neaparat intr`un mod placut. Personal mi s`a intamplat de multe ori sa gandesc ca trebuie sa fac ceva si totusi sa vreau sa fac altceva….. treaba asta se numeste “compromis”. Probabil prin “ordine” automat vorbim un pic si de “compromis”, sau poate prin “compromis” vorbim automat si de “ordine”…. dar daca vorbim de “ordine”…. vorbim oare si de “disciplina”?
Prin definitie nu poti avea ordine fara disciplina, dar…. poti fi ordonat fara sa fi disciplinat. Ceea ce incerc eu defapt sa spun este ca iti poti face ordine in viata fara sa fi nevoit sa recurgi la rutina, plictiseala, fara sa fi nevoit sa renunti definitiv la anumite placeri care nu se impaca foarte bine cu termenul de “disciplina”. Daca mai filozofez mult s`ar putea sa ajung la concluzia ca pana la urma nici disciplina nu e atat de rea (nu ca as avea ceva impotriva ei) ci doar termenul in sine de…. “DISCIPLINA” ne sperie un pic si ne duce cu gandul la robotizare… automatizare…. autopilot?! Si totusi prin “ordine” probabil incerc sa imi fac viata mai buna….desi nu ma pot declara nemultumit de viata pe care o am pentru ca am avut parte de multe trairi in destul de putini ani…. si pana la urma… traim ca sa simtim diferite trairi… nu ?!
Poate ar trebui sa inchei aici…. dar nu am concluzionat inca nimic… asa ca o sa`mi las mainile sa scrie in continuare dirijate de beat`ul lent de pe fundal si de starea aproape melancolica in care ma aflu. Incep sa ma gandesc un pic daca mai vreau schimbarea asta… si imi aduc aminte ca…TREBUIE…. exact asa cum spuneam mai sus… compromisuri, compromisuri…..ordine?! si iar compromisuri…. Problema insa e alta, se pare ca totusi nu prea am cum sa fac ordine daca nu sunt disciplinat, iar eu nu prea sunt disciplinat, poate pentru ca nu sunt ordonat?! e o ceata densa la nivelul superior… poate ar trebui si acolo un pic de ordine… sau poate ca daca ar fi ordine n`as mai gandi la fel ?!
CE HAOS DE IDEI !! si totusi… cata placere sa te confrunti cu tine in diferite situatii si sa ai ganduri care mai de care, sa se bata ideile cap in cap sa fi un pic confuz dar hotarat, sa fi barbat si in acelasi timp copil…. sa fi ordonat dar totodata atat de haotic!
Clar! Asta e! Ordinea presupune haos asa cum haosul presupune ordine, calea de mijloc fiind disciplina.
Concluzia ? ahhh asta e partea cea mai grea… concluzia nu poate fi decat ca amalgamul dintre ordine si haos e echilibrul perfect.
Pana data viitoare,
Bloggereala placuta!
